ca si in alte zile

Fugaresc o amintire...una care se lasa prinsa si ma invaluie cu frumusetea ei inselatoare la fel ca un miraj...apoi dispare dupa ce lasa o urma mare de sapranta...si speranta creste cand merg iar in urmarirea ei


(nu voi renunta...chiar daca asta inseamna sa ma chinui si sa distrug incet incet si ultima farama de eu...as fi vrut sa scriu mai multe dar tremur de nervi si substantele care imi circula prin trup)